Congres sub ghilotină

Ştii cum e să ai un vis,

Pe care să-l trăieşti  

Cu fiecare dimineaţă mai mult?

Cu fiecare cădere în gol?

Cu fiecare ţipat de diafragmă?

Cu fiecare curgere pe care nu o ceri?

  

Ştii cum e să locuieşti într-o  

Cameră a oglinzilor?

Ştii cum e să o vezi  

În cei ce vor muri curând?

Ştii cum e să ai toate cele şase numere  

Şi cineva să uite să depună biletul?

Ştii cum e să fi extras din urnele morţii  

De cele mai nepotrivite mâini?

  

E din ce în ce mai bătrână;

Riduri mari îi ţin loc de zâmbet, de plânset,  

De revolta soţului dispărut în condiţii bizare,

De o zbatere din trenul spre NICĂIERI.

  

Congresul din această toamnă  

Ne va lasă pe toţi cu respiraţia tăiată,

Spune un difuzor,  

Mângâidu-şi mustăţile biciuite de timp.

  

Congresul din această toamnă  

Va vrea să ne propună  

Un ultim

Schimb...