Mi-ai plăcut dintotdeauna;
Mentor sau cum vrei tu,
Copilul care n-a supravieţuit
Sau tânărul care păşeşte drept,
Veşnicul învingător
Sau expertul în căderi şi pierderi
De sânge,
Printr-o combinaţie ciudată,
Un întreg ce mă va urmări mereu.
În călătoriile mele,
În puţinele realităţi pe care le mai am,
În balansoarul contrafăcut.
Pentru că, fără să ştii,
Tubul acela se bifurcă tot la două zile.
Suficient cât să trăiesc şi eu,
Cât să mor, cât să visez ceva din visele tale.
Probabil m-ai alunga imediat,
Dar suficient cât să o văd pe ea.
Şi-ai să rămâi aici;
Scăpat de timp şi de toate ciornele posibile,
Pentru că dicţionarul tău
Şi-a rupt din foi.
Pentru că ea va fi mereu cu noi,
Lângă copacul ce nu ştie
A Păcătui.
Pentru că te va apăsa mereu
Pe răni,
Ca să-ţi revii.
Ca să te vindeci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu