E ciudat.
E ca şi cum într-o primă tentativă de a folosi un chibrit,
Ai arde fabrica de lapte şi-un carusel.
Poate şi pensiunea aceea....
Am învăţat că ultima privire nu e niciodată
Ultima
Şi că numai o migrenă ca cele
Din zilele noastre
L-ar fi putut da jos pe micul Napoleon
De pe calul său.
Aţi observat că toate pensiunile poartă nume precum
Miruna sau...
Mara?
O potrivire ciudată, ţipam dintre cearşafurile calde.
Similitudini necurate aveam să văd între mine şi
Fetusul acela nou.
Totul ca pe-un cadou foarte frumos,
Cu braţele deschise însuşit.
Asta dacă de mâine, nu cumva,
Vor vrea sau ne vor cere să uităm
Totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu