O noapte de neuitat e, paradoxal,
O noapte a uitării.
Un ochi umed e, paradoxal,
Parte a zâmbetului ei.
Un telefon urgent i-ar fi scăpat
Şi el ar fi trăit din nou,
Ne-ncătuşat,
Pe vârful lumii.
Nu, n-a aflat.
Patul e nefăcut,
Grilaje tari vin cu ceva nemulţumiri.
Un nou joben, un gând brutal
Ameninţă în dimineţi doi ochi veniţi de undeva din lumile de sus.
E-n câte-o zi altcineva.
Se pare că şi fericirea a uitat.
El inc-o caută-n amintirea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu