Ar trebui să nu mă mai tem de nimic.
Ar trebui să nu mai fug de fulgere şi urmările lor.
Ar trebui să nu mai ştiu nimic altceva.
Ar trebui...
Ar trebui...
Nici el n-a luat-o mai de sus.
Câteva cărţi, câteva cuvinte la cald,
Două trei beţişoare din lemn şi puţină dorinţă.
Atât cât să muţi un singur zid.
Porţile nenumărate sunt inutile.
Răsăritul jucat de mai multe ori în aceeaşi zi - nesinceritate
Infinitul - frate cu saturaţia.
S-ar găsi totuşi 2-3, poate prea mici,
Inadvertenţe.
Iar eu mă întreb:
Se pot sări cele câteva prăpăstii dintr-un clipit?
"Se pot!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu