1. Dar visători de plumb nu construiesc cu trup,
atunci când spiritul aclamă
2. Ploaia de-aramă, veche,
ce spală cu răbdare tresăririle de spaimă ale unui ultim bolnav
îndrăgostit de soarta sa.
3. Sfinti care, pe ascuns,
se-nfruptă din științele moderne.
4. Corăbii ce dansează.
5. Despărțiri, împăcări cu cuvintele,
așteptând cuminți să vină un stomatolog.
6. Rime moi de departe,
vrând sa ne certe pentru plânsetele din trecut.
7. Golul din mine alergând conștiincios,
apăsând puternic cu mâinile pe ambele urechi.
8. N-am sa-l împiedic cum obișnuiam...
9. Să nu aștepți nimic
Și-atunci greul se va-negri de-o dată,
ba chiar va vrea sa se razbune,
luându-ți cuvinte căscate cu patimi,
dar n-ai să te clatini.
10. Cunoaște-i calea
Și-ai să vezi zale rotindu-se ușor,
chemandu-te cum l-au chemat pe pinguin în Labrador
să caute bună starea vechilor părinți,
a vieții simple scrisă cu ochii legați.
ai să te zbați!
11. Modestul vas de lut și vasele de rouă,
aduc cuvintele ce nu se pot lăsa de tine.
cu pasul tău regal, totusi incet, timid călătorești,
iar în călătoria ta,
în fuga ta, fără motiv, mă iei să vin, să stau și eu,
în casa fără vreun ateu, s-ascult fraze în rai crescute.
12. Tu ai acum în grija primăvara, vara, toamna,
iar de iarna în dureri, te îngrijești tot tu.
nu reusesc a-mi explica de ce m-ai îndesat în pântece,
de ce-ai ales să-ți fiu ales în lumea fără moarte, fără vină?
13. Mesele, lemnul, vor deveni cortină,
martori ce scutură momentul de orice urmă de neadevăr.
iar peste nu prea multe veacuri,
copii vor hotărî din nou să treacă pragul care cândva a fost trecut.
14. Și viitorul nu se va putea deosebi
probabil de prezent.
vom știi doar de vârfurile degetelor ei,
de cercurile perfecte
și vom putea închide ochii.
pe rand sau împreună pentru ca dintr-o dată avem timp.
și pentru ei și pentru noi
și pentru domnișoara lună
ce pare-a se găti temeinic în fața oglinzii cu zăvor.
15. Cu ce drept, mă vei întreba,
ajung a-ți cere ajutor,
cu ce drept și cu ce dovadă te acuz.
pentru iubirea ta, dulce povară,
ce o oferi prin porul ce-a ramas înca deschis.
și indecis am să m-acopar, cu mâini ce zilnic au păcătuit.
poate-am să scap, poate-am să mor,
dar dacă mor acum, îmi spun ca aș putea să mor aproape fericit.
16. Am să cern, umil,
multumiri doamnei ce mi te-a dat,
neacceptând până la urmă niciun preț.
dar mă întreb, ce preț aș fi putut să dau
pentru puțină nemurire,
pentru puțină poezie picurată de sus,
pentru darul nespus ce aveam să-l primesc.
caut sprijin în îmblânzitorul netrezit, firește,
îi duc felurite cadouri și-o coadă de pește.
poate-mi va arăta cum să întorc bunul făcut.
17. Dar pentru tine vor fi orișicum prea puține
cuvintele prinse la uscat.
atunci ai să-ncepi ori să cânți, ori să gravezi desenele ce vor să umple necuprinsul.
18. În nopți, în întuneric, în lumină,
originile tale-nmuguresc.
iar eu, cândva un muritor prea omenesc,
încep a cauta un mic secret
din cele ce-ți ajută și mă fac să cresc.
19. Depune-voi cununi multicolor, neîncetat
și tot nu îmi va fi lăsat să răsplătesc,
necunoscutul ce ma-ndeamn-a căuta în orice urmă nouă,
-deghizată în chip ceresc-,
acea dezlegare trecută dincolo.
20. Descresc acum,
ma semnez în singurul colț liber rămas
și-aștept
să mă cauti într-un mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu