Mormântal

Zări sparte,

Minți decupate usor,

Scări coapte,

Soluții temporare trimise într-o scrisoare cu plic,

Bancuri noi ce râd pe tema morții.

Vor coapse,

Și case noi,

Corsete să ne prindă pe-amandoi.

Sfori să ne lege fețele de-o mască de care noi ne lepădăm

Că nu-i a noastră.

A noastră-i zarea,

Și globul,

Speranța clopotelor încă vii

Ce-și țes viață în piele,

Amintiri, sechele, înmormantari rebele cu morți

Picați din cerul meu,

Intrând pe gene lungi,

Prin vene grase, punând o piedică.

Crestând un piedestal înalt

Înalța-vor statuie din piept și carne,

Coaste și câteva gânduri calme.

Iar tu vei sta stană de piatră, răsuflând pe-ascuns

Aerul sobru-al unei luni în care oamenii se-mbracă gros,

(Și trist!)

Fac economii,

Mor cu mai mare ușurință.

Iar ea-ți va cere să cobori.

Tu n-ai să poți - te va veghea.