Primul poem cu tine,
Nu va fi un poem despre iarbă, seringi, cioburi
Sau alte astfel de prostii.
Nici despre beții
Finalizate-ntr-o rezervă de spital,
Sărituri de la înălțime
Sau alte sinucideri ușoare.
Pentru că-n lumile noi,
Nici măcar moartea nu se mai arată
Atât de sigură
De sine.
Va fi, poate, despre femeia cu păcate mici
Ce fură zilnic zeci de carți din librariile orașului,
Șoptind că scopul și mijloacele se scuză reciproc
Atunci când vrei.
Despre rictusul inconfundabil, doar al ei,
Despre o dicție perfectă,
Și vise atarnate în cuierul de sus.
Poate plăceri,
Poate câte ceva din cele de pe-aici
Din vremea când nu cunoșteam
Sau nu-mi doream să știu
(Sau nu-mi doream să știu...nimic)
Primul in care nu m-ar revolta
Gândul că tu te regăsești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu