Plecând târziu, la pas, încrezător din nou,
Fărâme de drac mi-ieșeau râzând în drum,
Că scrum aveau cu toate să se facă
Și casă, căminul nostru colorat pătat în neculori,
Scuipand cu acre cioburi
Doi robi picați in alte lumi, in hrube-mpodobite cu taciuni.
Buni parinți, veniți de mă luați,
Salvați-mă din ochi de drac
Ce ac împung în ochii mei.
Doi, trei, cifre din clei,
Copiii mei nenăscuți aveau să se regăsească-n noaptea aceea
Să danțuiască, sa se roage, poate să tragă sfori
Din cerul coborat ce-ar vrea și-acum să-l fi atins
Cu neputința mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu