Mă declar înfiorat de predestinări, predispoziții,
De potrivirile milimetrice,
De morțile salvate în ultima miime de secundă
Si de viețile condamnate spre necuvant.
Umărul stâng intr-o încordare formidabilă,
O mână dreaptă din tablourile pe care obișnuiam să le visez,
Albul omniprezent ocolit de păcat,
Totul oferit doar într-o dimineață, lângă pat.
Și cine poate știi de când aștepți în poziția-ți perfectă
Un sculptor cel putin clarvăzător
Care să isprăveasc-o dată.
Cine știe câte ploi cu vopsele uscate,
Câte pensule cu varful tăios,
Câte încercări cu controlul scăpat...
(De vrei să te-apărăm din a timpului oprit vâltoare,
Depune-ți CV-ul la noi!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu