în timpul nopții
bătrânul vorbăreț cu pălărie
din patul din stânga
pare un copil mic fără mama
oare unde e ea
de ce nu vine să-l ia în brațe,
acolo unde poate în sfârsit să plângă
apoi îmi dau seama că ăsta
sunt eu
respiră greu
ca trecut prin mai multe războaie
șase copii
patru băieți două fete
o soție care cade și nu mai e
are ochii albaștri, ca mine
zâmbeste, ca mine
vorbește mult, absorbit
ca mine
mâine ne operăm și eu
și el
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu