toți suntem darnici în fața puștii
în fața neantului
ne căim
ne schimbăm
ne cerem iertare
șoarecii bătrâni mor
poate nu azi
poate nu acum
mor și cei tineri
după marea fugă
după marea speranță
dar suntem darnici nu numai așa
și nu numai atunci
într-un câmp de cozonac o uitare se gândește cum să fac să-mi amintesc drumul înapoi spre case și plasa ce trage pește răscolesc prin capul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu