suntem într-un lift imens cât o cameră
în fucking new york
în lift e jazz din ăla care nu-mi place dar nu mai contează
tu ești împreună cu ea
te iubește ca pe-o grupă de stele
și tu o iubești și nu mai vrei să pleci
să mori să fii altceva decât un băiat cuminte
ninge
ne sunt acoperite capetele
mâinile
picioarele și ce mai e
dar în piepturile noastre e cald
râdem și sar din noi bucăți de zăpadă
nu mergem niciunde
dar nu ne oprim pentru următoarele câteva ore
am picioare noi
și răbdare
și uimire continuă
am luat tristețea și am aruncat-o într-un gunoi la marginea străzii
unde n-o va găsi nimeni
nici cerșetorii nici gunoierii nici copiii orașului
sughit a uitare
din turn cântă Faure
trecem pe la el
zice bună seara copii, am ceva pentru voi, ce bine v-ați venit
vedeți
de aici de sus totul se vede mai bine
dar și de jos se vede
acolo au plăcinte cu mere, căței
florării și cutii cu cadouri
am mai puțini ani decât acum
aș putea să nu am glas pentru că nu e nimic de zis
aș putea să nu am brațe, pentru că nu e nimic de prins
toți oamenii singuri au acum pe cineva
nimeni nu se mai plânge de moarte sau de boală
și vom sta așa cel puțin o sută de ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu