eram la nuntă
fiecare om de ținea de mână cu un altul
bâlbâiam cu arma în mână
îmi spuneam
n-o să mai pun niciodată mâna pe o armă
apoi au rămas doar mâini
apoi au rămas doar ochi
apoi rămâneau doar mațe
fluturi
ascult un cântec trist
mă gândesc la viitor
și el se gândește la mine
îi curg ochii după mine
asteaptă să dau lovitura deși
nu știe din care parte
de pe mare
de pe uscat
din inimă
din branhii
așa că uneori i se face frică
apoi pune de ceai
și mai așteaptă un răsărit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu