poate noaptea
în timp ce ne îmbrătisam
corpurile noastre plutesc ușor
în altă parte
călătoresc
și se întorc mereu dimineața
gata să vadă soarele
cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu