câte nu știu oamenii despre mine
când e noapte
când îi caut
și mă înzdrăvenesc să văd capătul
câte gări imaginare
și fericiri încă neîntâmplate
câtă fericire
fericire
fericire
într-un ochi de ac într-un cap de pisică
îmi fac câte o rană fără să vreau
o îngrijesc
caut să nu mai fac alta ca ea
să mă plimb printr-o pădure fără ceas și umbrelă
să adorm
să văd cerbii și puii urs
stea polară
stai aici
în poiana asta mică
și arată-mi
cum recunosc omul bun
răbdarea
timpul trecut
pe mine
pe cel ce face lumină
câte nu știu oamenii
câtă fericire
fără seamăn
mai e de înghițit
o nuntă cu sine în secret
o semilună
câtă fericire
fără pereche
mai e de privit cu ambii ochi
cu ambele mâini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu