ascensoru' ne duce departe
acolo unde stelele sunt stele și oamenii sunt oameni
matei se ascunde de părinți într-un nuc minuscul
îl știu doar puii de pasăre și eu
toți cred că e mut
el numără dinozauri și născocește povestioare
se aude muzică câteva case mai sus
se văd tăietorii de lemne
iar cântecele se repetă
matei visează la un oraș mare în care nu e singur nici măcar atunci când e singur
când doarme
sau când închide ochii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu