poate era ceva de capul meu
dar nu știam
de unde să fi știut
pe atunci purtam nouă ceasuri pe o singură mână
mă rugam în fiecare sâmbătă la altceva
și nu speram mântuirea
șarpele nu strânge fără să-l sperii
albina nu vine la miere contra-făcută
asta știm
umplem pernele cu burduf
dar și trăsurile roșii
pierdem peștii și mergem să ne rugăm de alții să vină pe mal
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu