Zece

Am decăzut scriind, citind apoi, mecanic,

Numai poeziile dinăuntrul capului meu.

Am uitat-o pe A. în negura prezentului,

Pentru că şi prezentul are negurile sale.  

  

Am lăsat braţele să cadă moarte ochind

Numai vocale şi consoane ieşind din degetele mele.  

Am uitat spinările scheletice de îndrăgostiţi

În sertarul faptelor bune pentru că da, deţin şi un astfel de sertăraş.

  

Femeie, nefemeie, suntem unul misterul altuia

Nu mai pot să cunosc marea şi dragostea adevărată

Fluturii şi femeile neîncepute încă.

  

Ai venit când nu trebuie

Am venit când n-ar fi trebuit să vin  

Niciodată...