Croşetă

Mă tot sfârşesc de două mii de poezii

Şi moartea-mi râde-n nas şi creşte ca o grădină-undelemn

Ce semn să-mi fi lăsat pe umeri şi pe gât, pe spate  

Şi sărut cu alte guri

Dar tu mă ştii şi-mi numeri îngerii pe degetele cu păcat până adorm

Preşul din faţa uşii s-a-nnoit

M-am depărtat ca un arici

Aici, pe pernele cu pene de prin secolul trecut

Şi ne iubim şi uit şi ne întunecăm şi-nmurmurim

Maestrul, Margareta, Sceptrul  

Cum se mai schimbă ploile când eşti într-un balon cu aer de la ea

Ceaiul arde minciunile, mă pierd

Într-o cetate-nvolburată-n gem au încetat din viaţă lupii

Îmi schimb eu versu', da' năravu' ba.  

Aşa mă vezi  

Dă-mi restul în secunde verzi.

Aşa, în pas de dans, am fost unde nici nu gândeşti.

  

Ceaşca asta îl ascunde pe Dumnezeu de apocalipsa începutului de lume.