Într-o dimineaţă ca asta, cu nori în care se suflă ca într-o vată pe băţ
Într-o dimineaţă ca asta în care femeile uşoare ca o până de uliu se întorc la casele lor mai odihnite ca niciodată
N-o să mai citeşti poemele astea afurisite.
Păsările mor, cuvintele mele sunt o otravă pentru suflet şi-o binecuvântare pentru trup.
Cumpără-mi un joben şi trimite-mă la dracu!
Mi-ai lăsat medicamentele pe noptieră, iar lângă ele un bilet: "Vezi, trimite şi tu scrisoarea aia!"
"Când mi-oi vedea ceafa!", răspund şi mă închid înapoi, înăuntru.
Într-o dimineaţă ca asta o să-mi vărs sufletul şi cheaguri verzi vor umple baia şi toate celelalte camere.
N-am plătit chiria aşa că nu mă vor îngropa în pământ.
Nici nu mă vor arde.
Nici nu-şi vor aminti de mine.
De tine..ce să mai vorbim...
Era să uit, caută sub pernă.
Am lăsat acolo ceva
Pentru tine.
Pentru viitor, pentru trecut,pentru amintirea noastră, a tuturora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu