duminică, 27 februarie 2011

777

Nu e nimic aici
"Io de fapt voiam să zic altceva"
Memorialu' durerii
Memorialu' Dunării cu spume la gură
Caii nu mor niciodată-ntru totul.  
  
Albastre ne sunt mâinile.
Pune-ţi poeziile la uscat.  
Pune-ţi caietele la uscat.  
Verde. Drum de ţară. "Copilăria moare şi ea  
La un moment dat."
  
Când şi unde ne va găsi sfârşitul.  
A-ţi păsa, ci nu a fi
A muri puţin, doar puţin
A fi fost altul decât eşti  
Dispariţia totală vine într-o zi de duminică.  
  
Am noroi pe tălpile dinapoi.  
Nu e nimic aici
Nimeni nu vrea să moară pentru că toţi  
Vrem să schimbăm lumea de pe nişte paturi de spital ajustabile,  
De la o telecomandă cu bateriile "pe gata".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...