Pagini

duminică, 27 februarie 2011

777

Nu e nimic aici
"Io de fapt voiam să zic altceva"
Memorialu' durerii
Memorialu' Dunării cu spume la gură
Caii nu mor niciodată-ntru totul.  
  
Albastre ne sunt mâinile.
Pune-ţi poeziile la uscat.  
Pune-ţi caietele la uscat.  
Verde. Drum de ţară. "Copilăria moare şi ea  
La un moment dat."
  
Când şi unde ne va găsi sfârşitul.  
A-ţi păsa, ci nu a fi
A muri puţin, doar puţin
A fi fost altul decât eşti  
Dispariţia totală vine într-o zi de duminică.  
  
Am noroi pe tălpile dinapoi.  
Nu e nimic aici
Nimeni nu vrea să moară pentru că toţi  
Vrem să schimbăm lumea de pe nişte paturi de spital ajustabile,  
De la o telecomandă cu bateriile "pe gata".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...