Am vrut să-ţi citesc poemul ăla despre starea vremii a lui Herciu
Şi încă unul -nu ştiu despre ce
Despre iubire - un fel de iubire comună, melancolică,
Exact ca atunci când te doare stomacul şi n-ai nimic în frigider
Şi nici în inimă.
Încerc să fiu cel mai bun om din viaţa mea
Şi-o dau în bară, iremediabil, în fiecare dimineaţă.
Nu, dimineţile nu pot fi salvate şi nu,
Nu poţi face nimic pentru asta.
Dacă m-ai vedea cum alerg, numai pe frig, numai noaptea,
Ca o cenuşăreasă aproape de momentul morţii.
Toate poveştile se amestecă.
Pentru că n-o să pot niciodată să nasc un copil,
Să-l cresc, să-l alăptez, să-i cânt, să-i construiesc oraşe-tablou.
Pentru că se vor usca, vor plânge cu lacrimile morţii,
Se vor clătina în fiecare clipă, iar eu
Iar eu nu voi putea decât să-mi pun mâinile la frunte.
Cum să-ţi cer să mă ierţi,
Să mă ierţi
Şi să nu mai greşesc niciodată în viaţa asta,
Strâns legată de tine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu