Desigur că citesc, ca-n totodeauna,
Desigur că-mi înnod în palme nostalgia.
Nu te găsesc în cărţi, te caut în viaţă,
Nu te găsesc în viaţă, dar te caut în noi.
Într-una dimineaţă ca aceea
Cu soarele strângând din ochi orbit parcă de altul soare,
(Trezit din somnul ce-acum s-a dus,)
Am să te văd cu ochiul blând din stânga
Şi am să îmi liniştesc minciunile ce mi s-au spus.
De când eşti tu aici şi stai 'ntr-o dungă,
De când şi pentru când mă răsplăteşti?
În niciuna din vieţile acestea,
Ce le trăiesc plângând de mila celuia de-i zici povestitor,
Nu te-am văzut atât de plină.
Nu te-am văzut deloc şi-acuma mor.
N-o să te chem, sau poate...
Oricum ţi-am strecurat în buzunar mănunchiul.
Dac-ai să scotocesti, găseşti acolo cheia cu care să deschizi.
Şi înăuntru, de-ai ştii să mă coborî pe braţe,
Am să mă recunosc învins.
Câştigător în luptă-n care
Capcana cea mai gravă (singur) mi-am întins.
Vor recunoaşte - asta-i mână ta, cea care scrie,
Dar tu vei fi departe, peste zări.
Cântând într-un picior contemplă-mi aurora,
Nu s-a greşit nimic, am să te-aştept cu flori.
Nu s-a greşit nimic, am să te-aştept cu ochii,
Aleargă cal albastru pe sub pori.
Deschide-mi poartă şi mă lasă
Să stau la braţul de care mi-e dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu