Femeile scriu concomitent.
Diferenţa dintre femeia pe care o citesc şi femeia pe care
Nu o citesc, e una de nuanţă.
Trecut, prezent, viitor, sună ceasul, trezeşte-te,
Nu mai scrie cu-atâtea virgule.
Nu mai fuma.
Nu mai fura inima nimănui.
Nu mai pot trăi cu neputinţele poeziilor mele.
Pe nimeni nu interesează încălzirea globală şi coapsele iubitelor lui Şerban.
Închei aici, la jumătate,
În speranţa ca nimeni,
(Dar absolut nimeni,)
Să nu ia poemul ăsta ca pe ceva de viaţă
Şi de moarte.
De bun în gospodărie.
De bun înainte de culcare.
De bun la telefon.
Dumnezeule!...nu vreau să supăr pe nimeni şi totuşi o fac.
Nu vreau să pun matematica înainte de toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu