Schimbare/Străinul sunt eu.

Materia tremură la auzul adevărului precum

Tremură frunzele plăpânde la auz de vânt.

Pot crede - ştiu ele ceva din cărţile pe care ea

Nu mi le-a dat (sau a uitat să mi le dea) să le citesc.  

Pot crede - ne-am născut în camera cu tuburi goale

De-oxigen,  

Sau pot, precum şoptea păpuşa făcută din sare,  

Să-nvăţ să cred că străinul sunt eu.

  

Pot rupe rădăcini din soare

Şi pot cresta pe frunţi deschise tot  

Numele meu.

Nu pot s-aud porţile-nchise,

Ce plâng cu glasul lor prea sus,

Scriind scrisori neterminate către zeu.

  

Vocile unei vieţi din viitor sunt ale ei,

Priviri împrumutate timpului,  

Îi râd, pentr-un moment,

În faţă, sorţii.  

Schimbarea poartă azi veşminte  

Ale morţii.  

Ghearele unui monstru nevăzut cântă la liră, netezeşte

Culcuşul cu arome de-auriu...