Sufletul e acolo,
Timpul e răbdător de fel,
Mă dau în paturi de străin,
Mă dau, căci nu sunt încă gol
Decât de sens şi de credinţa
Dată de părinţi.
Mă dau mereu aşa cum ea,
Venit-a-n noaptea de argint,
Crezând că lupta o va câştiga.
Aşa s-a prăbuşit şi Napoleon,
Dar a rămas, cu toate că,
La începutul cărţii-aduse din Corint.
Se spune că ar fi avut
O mână dreaptă ce-a visat
Să facă după cum,
El, zeul soare-atunci va răsări.
A răsărit mult mai târziu,
Iar comandantul s-a văzut căzând
În toiul luptei şi plângând
Şi-a zis că vom mai auzi de el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu