Ceva ce te ţine pe loc,
Ceva ce-ţi scurtează avântul deloc
Prea mărunt sau prea scund pentru-a lua-n mână cheia.
Pentru-a ajunge la guri de borcan
Cu dulceţuri străine, mirosuri ce pleacă
La fiecare minut, ordonate,
In curţile vecine.
Ceva necurat cu ochii de fiară,
Cu mâini de poveste şi gândul oprit,
În beznă cu iz de lumina solară,
Ce uită s-atingă contactul cu lumea,
Ce stă pe-ntuneric contempland
La ghinionul cumplit.
Ce-aştepţi, ce dorinţe în alb se strecoară,
În mintea de vară ce speră-nzecit,
Ce fumuri, ce goluri, ce piepturi presară,
Rotindu-se-n cercuri la nesfârşit?
Închid şi întorc umeri grei catre colţuri,
Aştept o monedă-ndoita spre ea.
Sau arsă, ascunsă, furată de valuri,
Cu chipul netimpului imprimat ireversibil
Pe ambele feţe-nsotite
De-o stea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu