Se cheamă uitare din pori şi din case,
Se cheamă credinţă în diavolul gol,
Se cheamă scăpare de-acea biruinţă
Ce minte şi-nghite din resturi de zbor.
Să crească de-o dată-n pământuri aride,
Zvârlite în fuga căscată de-un nor,
Aruncă-te-n mare, aruncă-ţi iubita,
"Nimic de pierdut", scrie unul de-al lor...
Ce se zbate şi vrea -noi nu ştim- să rămână,
Se juleste-n războiul lansat contra lor.
Ne oprim, ne uităm, stolul vrea să rămână,
Ne uităm, ne oprim, ne uităm şi cobor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu