Pagini

marți, 13 aprilie 2010

Treizeci şi doi

Nu ştiu de ce, dar benzile desenate  
Îmi amintesc de zilele de luni -doar de luni-,
Când împreună cu alţi câţiva,
Strângeam maculatură de orice fel
Din biblioteci, magazine
Sau chioşcuri acoperite cu tablă.
  
În fond, e un oraş frumos, unde
Femei tunse scurt îşi părăsesc hainele de câte
Patru
Ori pe zi,  
Pentru-a aduce un omagiu
Lui.
  
Probabil ele cre cad vede tot,
Că ştie-aproape tot de undeva de sus.
Probabil s-au obişnuit,  
Trăiesc în frazele unui conducător nebun,  
Sau poate-aşa se vor lăsa trei sferturi din femei
De viciul ce omoară prin tutun.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...