marți, 13 aprilie 2010

Treizeci şi doi

Nu ştiu de ce, dar benzile desenate  
Îmi amintesc de zilele de luni -doar de luni-,
Când împreună cu alţi câţiva,
Strângeam maculatură de orice fel
Din biblioteci, magazine
Sau chioşcuri acoperite cu tablă.
  
În fond, e un oraş frumos, unde
Femei tunse scurt îşi părăsesc hainele de câte
Patru
Ori pe zi,  
Pentru-a aduce un omagiu
Lui.
  
Probabil ele cre cad vede tot,
Că ştie-aproape tot de undeva de sus.
Probabil s-au obişnuit,  
Trăiesc în frazele unui conducător nebun,  
Sau poate-aşa se vor lăsa trei sferturi din femei
De viciul ce omoară prin tutun.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...