Mă tem.
Post-mortem o s-avem o discuţie (savantă)
Despre roiul de albine şi instrumentele
De parcutie.
Deducţie pur-logică. E clar că lumina zilei.
Zi-le cum vrei că după joi vine vineri.
Vom şterge tot cu-n burete,
Nu vrem să fim văzuţi în vechile fotografii.
Noi n-am fost tineri,
Poţi să ştii.
Atunci recoltele creşteau cu măsură.
Acum ai tot ce vrei şi nu ştii ce să bagi în gură altceva
Decât cuvinte dintr-o frază ce are să stea
Patată pe coperţi.
Uitată de-ntelepti, căci, eh, îmi vine greu să-ţi spun,
Dar n-are, aşa, ceva de pus pe rană.
Azi toţi vor să le dai ceva de pus pe rană.
Ceva de pus pe corpul gol ce urlă din lipsă de hrană.
El? Vaporii se strâng ca nişte copii curioşi
În faţa unei boli cu transmitere
Directă.
Ai să-i opreşti?
Vezi-ţi de treaba ta, copiii vor ceva din lovitură inerentă.
Mai bine, cred, te-ai îndura,
De azi vor încerca bomboanele cu mentă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu