duminică, 4 aprilie 2010

28064212

Oraşele mici au avut întotdeauna o forfotă a lor, interioară,
Pitită mai ceva ca nou-născuţii vecinilor pe după obiectele colorate.
Aici temperaturile merg după măsurători cu totul şi cu totul noi,  
După raţiuni -o să râdeţi- cu totul şi cu totul iraţionale.  
  
O să îndesam totul în cutii de carton
Pe care le vom lipi cu migală.
(Adezivul eram chiar eu.)
  
O s-aruncăm aici toate dimineţile,  
Toate chemările lor,  
Toate carneţelele cu iz de jurnal.
  
O să îndesam viaţa noastră,
Cu trăirile noastre,  
Cu iubirile noastre,  
Cu ieşirea aceea în văzul tuturor.
  
De azi iubesc femeile uşoare.  
Cu obiceiurile lor, cu ambiţiile lor,
Cu trecutul lor demn de o carte bună.  
  
De azi te iubesc pe tine
Aşa cum te-am iubit şi-atunci,
Aşa cum cei ce m-au trimis m-au învăţat să te iubesc.
  
Spre seară vom împrumuta de undeva un bidon de benzină,
Câteva draperii roşii
Şi toate împreună cu medalionul acela al tău
Se vor duce la zei.
  
Poate ne vor primi şi pe noi.  
Poate ne vor da ceva de făcut.
Poate vom fi
Şi noi buni la câte ceva...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...