Am văzut într-o zi un om tăcut.
Parc-ar fi picat de la începutul timpului,
Parc-ar fi cântat ceva plăcut.
Am văzut într-o zi cum mâinile-i pictau urât,
Cum ochii îi priveau păcatele pe care le-a cusut în haine vechi,
Cum lumile-i se înghionteau, iar el fugea desculţ.
Am văzut într-o zi un om tăcut,
Din a cărui inimă plecau mereu locomotive pline
Cu var alb.
Acum stă-ntins pe patul de spital şi jură pe toţi zeii cunoscuţi
Că moartea ei
Nu l-a durut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu