Sărate dureri tot vânează rechini,
Câţiva spectatori n-au decât să aplaude.
Acvarii uriaşe, lighioane speriate,
În cercuri se-nvarte un mănunchi de salată.
Mâncăruri murdare, artişti de paradă,
Chitări ca dovadă, iubite pe stradă.
Se pierd şi tot caută iubiţii furaţi
De zeul nebun cu tronul uriaş,
De scurte cântări, de fabrici, halate,
De sabia sfântului ce-nvata să-noate.
În lacrimi se-mbată şi ei şi artiştii
Plăcinte crescute, bunici mofturoşi,
Vieţi scumpe veghează de sus lunetiştii,
În visele mele pământu-i pe dos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu