"Centurile, vă rog", de parc-ar mai conta
Câţi şi de unde ne vom prăbuşi,
De parcă le-ar păsa,
De parc-ar şti.
Nici nu trebuie
Să le pese.
Ei trebuie doar să surprindă momentul,
Să vadă cum ne prăvălim
Peste ceva ce tot noi am creat.
Noi? Pulbere vom fi numiţi.
În cazul cel mai bun, depozitaţi laolaltă
Cu cei deja obişnuiţi.
"Centurile vă rog!"
În fiecare dimineaţă.
"Centurile vă rog!"
Întrebi de mă supun?..
Le-a zis: "Vă spun doar că să ştiţi:
<Centurile, vă rog!>"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu