Asociez salturile unei balene cu o crimă perfectă,
Ce duce cu ea orice urmă, orice durere,
Orice amintire despre pacat.
Trebuie doar să închidem ochii puţin.
Totul se petrece într-un timp atât de scurt...
Cu mişcări bruşte caut să mă ascund între prosoape,
Între vis şi un fel de viaţă trasă de o barcă cu pânze.
Cascadele sunt destinate prăbuşirii de când lumea
Şi totuşi nu se mai revoltă,
Şi totuşi nu se plictisesc.
Apus, valuri, mesageri,
Toate furnicăturile astea te vor băga în pământ
La un moment dat.
Sau poate vor fi buni şi te vor arunca
În ape dulci.
Noi deja ştim că n-ai să ne mai spui...
Nu vrem să ştim!
Să ne oprim aici!
Să ne oprim cu tot cu timp
Şi niciun rău să nu ne mai descânte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu