Şi mâine vom fi tot la fel,
Doi oameni mici uitaţi într-un hotel,
Sub paturi sub care
A murit şi el
Doi oameni mici, ce zici?
De schimbare nu am auzit nimic pe-aici
Aici pereţii n-au urechi, dar văd totul cu ochii lor
Nămeţii intră pe ferestre, ne săruta şi-apoi pleacă,
Doi copii ne cer să îi adăpostim.
Postim cu toţii câte două săptămâni, vom fi iertaţi,
Rostim ceva-n două culori, coboară, vine către noi,
Vom fi cei doi uitaţi într-un hotel,
Noi ştim că s-ar fi dărâmat şi el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu