Ciorapii, ciorapii se pierd
de fiecare dată
în neputinţa lor de a rămâne acolo
în neputinţa lor de a fi găsiţi de cineva
Ciorapii se pierd de fiecare dată
un gest repetat de a-i trage bezmetic peste genunchi
atât am văzut, atât vă spun
sinceritatea asta maladivă, împăciuitoare
ura asta care nu poartă numele meu
Ce se poate spune despre un copac înflorit la timp
păi, se poate spune că este ceea ce poate fi
sau ceea ce pare a fi
sau, cineva ar putea spune că este ceea ce şi-ar dori (el) să fie
dar niciunul dintre ei nu ştiu, de fapt, adevărul
/
Nici eu nu ştiu adevărul
şi totuşi adevărul mă caută PE MINE!
nu pot să deschid/sunt dezbrăcat
nu pot să deschid/sunt cu o femeie
pleacă/pleacă sau îmi dau foc
Şi şi-a dat
cum-necum, n-a mai fost nici sectă
nici biserică
nici -iar aici vă rog să mă credeţi pe cuvânt-
nimic altceva
"Nu p-acolo!"
niciodată n-am ştiut pe unde poţi să ieşi mai repede
din rahat
sau ce trebuie/sau ce nu trebuie să pui într-o poezie
pe care mai apoi o semnezi ca fiind a domniei tale.
/
Deşi s-ar putea s-o fi scris şi alţii-nainte
Deşi s-ar putea să mori la un moment dat
Câştigă de fiecare dată ăla
Care e acolo atunci când trebuie,
S-a-nţeles?!..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu