era o carte
a lui Paler parcă
rugaţi-vă să nu vă crească aripi
n-am citit-o
şi încă vreau o pereche
tu să fii sigură, draga mea
am mâncat o vocală şi-acum îmi rog moartea
am mâncat o vrabie
ce-ai omorât, omorât rămâne
există mii de oameni pe care nu i-am împăiat încă
Culmea poeziei
poetul scrie fără să ştie că scrie,
a zis cineva scoţându-şi mâinile din buzunar
întreb care e drumul spre casă, scoţându-mi mâinile din cuptor
banul e ochiul dracului.
mânca-mi-ai aripile la masa de prânz.
iertarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu