luni, 11 aprilie 2011

Fabrica de cuie -continuare-

N-am ştiut niciodată să cos la maşină
În fiecare noapte mă visam stând acolo, cocoşat, plâns,  
Cu teamă ca nu cumva să-mi pierd mâna mea stângă
  
N-am ştiut niciodată să cos la maşină
În fiecare noapte mă visam stând acolo, cocoşat, plâns,  
Cu teamă ca nu cumva să-mi pierd mâna mea dreaptă
  
Aşa scriam  
cândva
Mă cunoşteau copiii toţi, tu
nu m-ai cunoscut.
  
Aici nu râde  
nimeni!  
  
aici se scrie după puterea fiecăruia
va rog să vă aşezaţi, vă rog, vă rog
aplaudaţi doar când vă spun eu
mai bine nu mai aplaudaţi.  
putem să-ncepem?
vă mulţumim  
atât a fost
dacă v-au plăcut bufonii
mai poftiţi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...