Nodul

Oare ţi-am zis să scrii mai des/

Un compliment ce mi-l indes în buzunare

Amorul cu ochi de oţel

În glezna din grădină creşte-o floare.  

A câta oară să-ţi mai spun  

Fântâna-i prea departe, nu-mi eşti deloc dator

A câta oară mă strig  

Şi tot greşesc, şi tot omor.  

  

Încrucişându-mi mâinile mă roagă

Să nu m-amestec în neantul nimănui/

Nu vreau să zbor în niciun fel, poveste

Păstrată-n cerul gurii, printre nori.  

  

Patetic ne-nceput tresaltă prin obloane

Mai zi, mai noapte nici c-a fost vreodată/

Nu ştiu să-nchei ultimul nasture de la cămaşa

Nu ştiu să plec de unde mi-a fost dat.  

  

Rânduri ca valurile mării,  

Să mai zâmbim puţin/

Când ne-o fi mai rău/

Domnului să ne rugăm.