luni, 2 mai 2011

delegație

ştii cum e să scrii un poem de altundeva decât
de la masa ta -şi-aşa foarte veche- pe care nici nu ţi s-a spus 
cine a strecurat-o acolo şi de ce?
  
cineva ar trebui să traducă toate rândurile-astea
pentru că uneori nu ştii cine se ascunde în spatele sau în faţa  
celui care se încăpăţânează sau nu să scrie.

nu ştii cine pe cine omoară
cine pe cine iubeşte
cine se căsătoreşte
cu cine
  
pentru că uneori vrei să ştii ce stă scris în spatele scrisului pus
în linia-ntâi  
să lupte şi să moară
să moară
şi să moară
  
dar dacă totu-i un vis din care n-o să ne mai trzim niciodată?
şi-acum vorbesc în numele tuturor oamenilor
şi-acum vorbesc în numele tuturor pescăruşilor fără de păcat
şi-acum vorbesc în numele păcatului însuşi
  
liniştea astupă ce vrea ea
noapte bună
mâine  
e o altă zi pe care n-am ales-o noi  
dar pe care o trăim plângând în pumnii strânşi
  
salvarea e-n tine..o bucată de vreme
apoi
pare să fi dispărut
de peste tot
  
apoi o să scriem altceva
şi toată lumea va fi fericită
bogată şi fericită
iubită
peste limitele scrisului meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...