marți, 17 mai 2011

Popas

să ne oprim
şi să dăm cărţile pe faţă
să ne privim direct în ochi  
să tăiem franjuri toate conjuncţiile acestea în patru colţuri
  
trebuie să mai scriu unu'  
unu' şi gata
promit
şi te las cu toată  
tevatura asta a mea
cu poeziile.  
ştiu că nu-ţi place,
dar e ultimul 
  
ordinea
nu contează
nici în iubire
nici în viaţă
nici în tine
nici în cutiuţele în care se odihnesc fluturii.  
  
cei albaştri au adormit de mult
dansezi?
să nu mă calci c-am să mă evapor
mâine nu ne vedem  
războiul
nasturii  
vom mai vedea.  
  
pete de vin pe podea
cine ştie de când
cine ştie de unde
acum soarele
acum luna
ce rost are să fii o statuie dacă oricum  
n-ai să stai unde vrei tu.
  
  
Mihai nu plânge niciodată

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

empty

sunt un templu plin de carii sunt un medic care cară pelerina ploaia ochii am fost zidul și lumina treci peste treci peste pod animalul aște...