3D

ai ieşit din viaţa mea ca o maşină lovindu-se

de un parapet din plastelină ce

nu ar fi putut să susţină nimic.

nici măcar pe mine.

parapetul eram  

eu sau

cel puţin aşa mi-aş fi dorit

o zi proastă sau

în oraşul ăsta în fiecare zi se plantează câte o bancă

poeziile mele conţin mereu câte o conjuncţie şi se repetă

pentru că poate atât pot eu să v-arăt

sfârşitul nu-i aici, dar hai  

să ne imaginăm că de azi nu mai putem face

nimic

  

aşa se scriu poeziile

curcubeele

schimbarea care nu ştie să vină înainte de ora 9

părinţii ţipă, se ceartă, nu-şi mai dau rând şi plâng unul

în sufletul altuia.

o să-i dăm o mamă de bătaie - îşi zic

îi dăm pe dracu - corectându-se

  

ai ieşit din viaţa mea ca o maşină lovindu-se

rostogolindu-se

migrenele nu mor niciodată.

tu

îţi mai aduci aminte cum ne-am cunoscut?

şi dacă mă străduiesc puţin

începe să doară.

/

ceva dinăuntrul meu îmi spune opreşte-te,

nebunule!

nebunule!

eşti nebun?!

  

da' de unde atât de multă bunătate?

îţi doresc să-mi coşi toate rănile/poeţii

nu se supără niciodată şi niciodată nu vorbesc

în numele lor.

şi niciodată nu vorbesc când trebuie.

când trebuie?

iar dacă pleci, eu când trebuie să-mi jur uitare?

eu când trebuie să-mi jur neputinţă?

eu când trebuie să încep a scrie

de-adevăratelea?

  

e ca atunci când ai citi ceva şi nimic

nu te mulţumeşte

ca atunci când ai toate cărţile pământului şi

nu deschizi nici măcar

o carte.

prăvălindu-te afară din ceruri

ai uitat o parte din cărţile tale acolo, iar acum

trebuie să inventezi altele?

trebuie să minţi, dar nimeni nu are a face cu toată povestea.

  

priveşte partea plină a vaporului

grădina dinăuntrul grădinii

moartea aduce râsul  

râsul aduce râsul  

plânsul te aduce pe tine

pe tine nu ştiu cine te-a adus, nu ştiu cine a comandat răpirea asta

peştii piranha trăiesc cât să-ţi rogi îngerul

să vină să-ţi spună o poveste.

  

a, încă ceva,  

îngerii nu mai au voie să spună nicio poveste

dumnezeu nu mai are voie să radă de nimeni

dac-aş ştii să scriu mai frumos aş scăpa de căluşul pe care mi l-aţi pus

dar ne împrietenim cum nu se poate mai repede

aşa e-n viaţă

te obişnuieşti

iar dacă nu ştii să te obişnuieşti, te va învăţa cineva la un moment

dat

iar după toată lupta asta cu tine

o dată obinuit

o să mori

  

iar după asta

cineva o să-şi amintească de tine

poştaşul nu sună niciodată de două ori  

iubeşte sau aruncă-te, dracului, în prăpastia asta care suferă

de singurătate.