am dormit aşa de mult c-acum m-a lovit
poezia
ca un bumerang în moalele tâmplelor
tomnatic strig lui Sorescu
şi lui Nichita - voi, scăpaţi-mă
azi ai nota patru - stai jos
viaţa cu bune şi cu raiul ei cât un clipit de porumbel
ajuns acolo niciodată din întâmplare
gravitaţia e dovada tuturor lucrurilor
şi ce să mai spui când s-au spus, deja, atât de puţine
şi cerul pare să nu mai ajungă tuturor
dar poate totu-i o iluzie
dar poate cine suntem noi
să dăm cu inima în masă, să ţipăm
pentru o piruetă pe piciorul stâng.
aici ne vom opri şi anul viitor
sperăm să nu uitaţi de noi
speranţa e şi ea un camarad
de nădejde
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu