Punct și-o virgulă

Hai să uneltim ceva năstrușnic,

Să punem ceva la cale.

Hai să paralizăm cuvintele,

Să le legitimăm.

Hai să le tragem la răspundere,

Să le punem la zid.

Să oprim cuvintele pentru o zi.

Să le răpim.

Să le ținem închise într-o cămară plină cu vise.

Să le înfometăm.

Să le dăm cu oțet, cerând delirul.

Să le murdărim.

Vreau să stăm măcar pentru o zi singuri,

(Ar fi ziua cu nume de eternitate)

Să reflectăm asupra tuturor lucrurilor lucid,

Deschis,

Să analizăm toate posibilitațile ș-apoi...

Să le eliberăm?

Nici gând!

Ele trebuiesc lăsate acolo, la păstrare,

La uitare definitivă.

Ele nu mai au nevoie de noi.

Dar noi?