Înaintea dispariției totale,
Frumusețea va mai exista câteva clipe,
Ca eroare.
Ca ironie,
Ca râset nebun ieșit din tipar,
Ca un regret contrar celor ce-au fost
Și dispar.
Un ultim stadiu, o clipire,
Mult praf și culori brune
Ce dau trezire pedepsei pentru compromis.
Dar nu va fi o distrugere cu cerc inchis,
Ci o distrugere a vietaților ce sistematic s-au dezis
De la vechi frontiere ce s-au scris
În piatra.
Atunci, deodată, în liniștea aceea spartă,
Bibliotecile vor fi mai triste decât cimitirele,
Pentru ca nimeni nu le mai așteaptă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu