Sunt insprat,
azi pot să scriu de gauri negre căscate în asfat.
Mă simt schimbat
de norul vascularizat.
Sunt amețit,
o cometă plină cu vată de zahăr m-a lovit.
Mă simt ciudat,
nebunia m-a teleportat.
Nimanui nu-i pare rău.
Nu, nimanui nu-i pare rău c-o să devin ateu.
Nimanui nu-i pare rău.
Nu, nici măcar lui Dumnezeu.
Dă-mi ceva să pot să îi atac.
Da, dă-mi ceva să-mi spună ce să fac.
Sunt martor la o glumă proastă,
mâinile îmi stau legate-n șah.
Nimanui nu-i pare rău.
Nu, nimanui nu-i pare rău c-o să devin ateu.
Nimanui nu-i pare rău.
Nici lui Allah și nici lui Dumnezeu.
Îmi mută piesele-n zig-zag,
mă fură cu ochii zâmbind.
Tu dă-mi ceva să le atac,
ceva ce știe să îmi spună ce să nu mai fac.
Și cât mă bucur, lumea ne-a uitat.
Da, cât mă bucur, nu m-au întrebat.
Ce e cu noi, ce ne-a stricat.
Da, am scăpat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu