Oare cum ar arăta o poezie în care nu ești tu?
Cum s-ar arata ea în fața lumii, dezgolită de tine?
Cum s-ar mai privi în oglindă?
Cum m-ar mai privi pe mine?
Oare cuvintele nu ar lua-o nebunește prin casă
Căutându-te?
Ar putea ele să mai stea liniștite între foi
Fără să se gândească măcar puțin la cum ar fi putut să fie cu noi?
La cum ar fi arătat alte câteva mii de finaluri posibile,
Poate mai fericite,
Poate mai împăcate,
Poate cu sufletul mai curat?
Ce titlu i-aș putea da
Și mai ales,
Cum aș putea eu să o public,
Să o dau spre citire, dacă tu ai ales să lipsești?
Cum aș putea să-i mint?
M-ar putea arăta cu degetul pe stradă,
Pe podul peste care treceam împreună
Sau chiar la magazinul din colț.
M-ar înjura,
Ar arunca cu pietre
Sau, și mai grav,
Mi-ar cere să te aduc înapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu