Pagini

marți, 1 septembrie 2009

Divan

Între rai și iad, te-am găsit
Spălându-ți mânecile ce le știu de când cântai la pian,
Gândind la trecerea ce așteptai
La zborul tău.

Și m-am văzut suprem judecător
Într-un proces al conștiinței tale fără seamă,
Pus sa aleg între un paradis și-un hău plin cu uitare.
Am tot decis, deliberat,
Apoi facut-am pas în spate.

Te-aș fi grațiat.
Ți-aș fi plătit o mie de cauțiuni,
Ti-aș fi adus avocați să te apare,
Însă mi-ai spus că trebuie să isprăvești.

Să cureți ce-ai trăit la timp, că timpul nu te iartă,
Să pregătești discursul cu suspin,
Și-atunci vor coborî din cer, alai
Și te vor duce în sfârșit Acasă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

houghton

cad picuri mari peste oraș ostașii cad ca frunzele când plouă  am capul plin de mine, nu am loc să mă scufund sau să trec cerul plin de rouă...